Cugetari...

vineri, 28 noiembrie 2008

Eu cu cine votez?


Pentru unii poate parea stupid, dar imi place politica adevarata. Ce se intampla la noi in tara este un haos total, o gluma de prost gust. Merg sa votez duminca? Ma mai gandesc....

Politicienii se bat la televizor la propriu (exemplu: http://www.youtube.com/watch?v=5jyxdaDDfac), altii dorm in Parlament, dar toti sunt interesati de situatia tarii, de prosperitatea acesteia si nu de propriile interese cum ar parea.:-“ Chiar nu mai sunt oameni apti care ar putea sa conduca tara? De ce trebuie sa avem in frunte un “tatuca Basescu” care sa promita ca el va consuma doar produse romanesti si se va plimba cu Dacia? Sau o doamna stimabila care ne demonstreaza ca poate sa croseteze, sa dea cu mopul si sa sape? Nu ar fi mai bine daca fiecare si-ar face datoria in locul unde e pus, in jobul pe care il detine, fara sa demonstreze ca e un superman sau o superwoman care face de toate?

Ma amuzat incredibil ce a facut Basescu dupa ce a vizitat uzina Dacia, in timpul vizitei uzinei Ford. Acest personaj este incredibil, magnific, mirabolant, perfect pentru un personaj din desenele animate cu marinari, destinate adultilor. Fiind in vizita la uzina Ford, dupa ce tocmai parasise uzina Dacia, sfatuieste poporul in calitate de presedinte al Romaniei sa cumpere masinile Dacia, care i-au placut atat de mult. Cum poate cineva sa fie atat de nemanierat? Cum poti sa declari asa ceva cand esti la uzina Ford? Nu mai bine declara asta cand era in vizita la uzina Dacia? Oare nu ar fi facut o impresie mai buna? In fine... Nu vreau sa par o persoana prea frustrata de tot felul de lucruri insegnifiante pentru unii, doar ca situatia s-a trasformat din comica in comico-tragica. Daca la inceput era amuzanta, acum parca e prea mult si devine oripilanta, respingatoare. Cel mai tragic este faptul ca e real tot ce se intampla, desi uneori pare desprins din filme cu prosti.

In final, mergeti la vot!

marți, 18 noiembrie 2008

Arta si politicienii romani....


Politicienii romani sunt niste persoane atat de cosmopolite si cultivate intr-ale artei contemporane incat nu doar ca isi dau cu parerea, dar critica si se implica activ in ceea ce privesc expozitiile de o amploare internationala precum cea de la New York, „Freedom for Lazy People”, prezentata de Institutul Cultural Român (ICR).
Desi expozitia a adus la galerie un numar-record de persoane (peste 150, beneficiind de sustinerea celei mai importante comunitati online dedicate artei de strada) si presa americana de specialitate, respectiv revista americana „New York Magazine”, a apreciat pozitiv expozitia celor trei artisti romani, se pare ca Ion Iliescu, mare om politic (sau mare critic de arta?), simte nevoia sa-si exprime punctul de vedere chiar pe blogul sau, contestand reprezentativitatea artistilor romani. Politicianul a adaugat ca „libertatea de exprimare o face fiecare pe barba proprie, dar, când e vorba de banii statului, cei care se folosesc de ei trebuie sa o faca cu responsabilitate. Or, aceasta (expozitia „Freedom for Lazy People”) e o lipsa de responsabilitate”. Mai mult, acesta a fost de acord cu politicianul Nicolae Vacaroiu, care doreste demararea unei anchete la adresa Institutului Cultural Roman si a mai adaugat: “Si cele cu tenta fascista, antisemita, si cele lipsite de o decenta elementara la o expozitie publica, intr-o institutie publica. Ne prezentam cu asemenea mizerii, se poate?”. Ion Iliescu nu a marturisit care din exponate l-au deranjat, dar una din cele mai controversate a fost o jucarie din plastic de mici dimensiuni, in forma de ponei roz din plastic, care avea inscriptionata o svastica(aceasta fiind considerata un simbol antisemit).
Mihai Oroveanu, directorul Muzeului de Arta Contemporana, s-a declarat foarte amuzat de intreaga poveste: „Toti acesti domni care acuza, sa puna mana pe carte, sa vada ce se mai intampla. Daca pui «Princess X» in galantarul de la ICR, inseamna ca Brancusi este un pornograf. Ce sa mai spun de Courbet sau de Louise Bourgeois. Eu cred ca „tepusa” lui Ghildus e mai pornografica decât toate acestea”.
In final, intrebarea mea este: domnule politician Iliescu, dumneavoastra chiar ati fost la New York sa vedeti expozitia?

luni, 17 noiembrie 2008

Fascinata de Obama...


Barack Obama, candidatul democrat la alegerile prezidentiale din SUA 2008 s-a ocupat de-a lungul timpului de numeroase probleme de natura nationala, politica, economica sau sociala iar in februarie 2007, si-a anuntat candidatura la presedintie. Din acel moment, el a inceput o campanie electorala puternica, exprimandu-si dorinta de retragere a trupelor americane din Irak, scaderea influentei parlamentare si promovarea protectiei sanatatii universale ca prioritati nationale.
Barack Obama a inceput sa imi placa inca dinainte de alegerile din 4 noiembrie. Citeam pe net articole cu el, despre ce a mai facut, cum si-a mai largit campania electorala, ce strategii de marketing a mai gasit pentru a atrage populatia de partea lui, eram fascinata efectiv! Este incredibil ce amploare a luat toata nebunia asta si ma gandeam sa fac comparatie cu ce se intampla in Romania la alegeri... De fapt mai bine ma abtin, nu prea se poate compara. Romanii nici nu prea merg la vot, iar cei care merg, nu prea au sperante de vreo imbunatatire. In schimb, americanii( desi ca si popor nu ii stimez deloc) merg cu toata convingerea ca se va schimba ceva, ei se bucura pentru presedintele lor. Spre exemplu perioada Bush a fost considerata una dintre cele mai jalnice din istoria Americii si totusi americanii inca spera si cred ca lucrurile se pot schimba in bine! Cred ca ar trebui sa invatam asta si noi!
Revenind la Obama, el a fost primul in mai multe domenii ale strategiei de promovare a candidaturii pentru scaunul prezidential, ceea ce mi se pare formidabil. Citeam intr-o carte de branding ca e foarte important sa fii primul care face ceva, iar Obama a surprins pe toata lumea. Iata cateva exemple:
->Echipa de campanie a democratului Barack Obama a cumparat spatiu publicitar in cadrul jocului Burnout Paradise dar si in alte opt jocuri video, care sunt disponibile pentru platformele Xbox 360 si Playstation3. Senatorul de Illinois a devenit astfel primul aspirant la Casa Alba care a cumparat publicitate intr-un joc video. "La fel ca si restul televiziunilor, radiourilor si a ziarelor, acceptam publicitate de la candidati politici credibili", a afirmat compania producatoare de jocuri video, adaugand insa ca aceste reclame nu reflecta neaparat simpatii politice. Publicitatea cumparata de tabara democrata se adreseaza unei audiente care este, de cele mai multe ori, dificil de atras: barbati tineri, intre 18 si 34 de ani.
-> MTV a difuzat spoturi electorale, o premiera in istoria postului de muzica infiintat in 1981. Schimbarea de politica editoriala de la MTV s-a datorat unui anunt al echipei de campanie a lui Barack Obama. Comunicatul publicat saptamana trecuta in New York Times arata ca senatorul democrat a vrut sa cumpere publicitate pe MTV, acesta fiind primul beneficiar al deschiderii politice a MTV-ului.
-> Barack Obama l-a rugat personal pe Joss Stone sa-i scrie si inregistreze propriul cantec pentru campania prezidentiala. De asemenea, Obama i-a inspirat pe multi alti artisti(precum Will.I.Am-“Yes We Can”, Black-Eyed Peas, JFC-“ Barack Obama”), care au creat piese muzicale de sustinere a campaniei prezidentiale fara ca Obama sa le solicite acest lucru.
Acestea sunt doar cateva lucruri pe care le-a facut si a demonstrat printr-o munca asidua ca e posibil ca o persoana de culoare poate sa devina presedintele Statelor Unite. De aceea il apreciz si il stimez!

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Intamplari din viata mea


De cateva saptamani ma confrunt cu niste intrebari legate de sexul opus, intrebari la care nu prea gasesc raspunsul... De ce barbatii simt nevoia sa minta in chestiuni minore? De ce au impresia ca noi ii credem asa usor?
Cunosc un personaj, sa-l numim M., de vreo doi ani si totusi se pare ca nu-l cunosc deloc. E drept ca nu ne-am intalnit de prea multe ori, prima data am facut cunostinta la mare, intr-o atmosfera placuta, soare puternic, aer sarat, propice pentru aventuri. Am flirtat putin, nu aveai cum sa-i rezisti, desi era totusi copil in gesturi si fapte. Intr-o dimineata am aflat ca a plecat si ca m-a cautat ca sa-si ia ramas bun, dar eu dormeam, dupa o noapte tumultoasa, asa ca nu am auzit cand a intrat. In fine... M-a sunat cand am revenit in Cluj, ca sa vada ce fac. Stateam ca pe ace! Urma sa ma invite in oras? Ii placea de mine? Eram debusolata si de aceea am decis sa discut cu un vecin despre asta...Asa ca i-am povestit cu lux de amanunt acestuia ce se petrecea si il stresam cu intrebari de genul: are intentia M. sa ma invite undeva? De ce se comporta asa? De ce m-ar lasa sa ma agit M. daca nu ar avea vreo intentie?...Si asa mai departe... Intrebarile continuau si nu se sfarseau, dar acest prieten m-a asigurat ca M. ma placea si ca exact asa s-a comportat si el intr-o situatie asemanatoare cu o domnisoara pe care o placea. M-am linistit la spusele lui... Ulterior am aflat ca acest vecin ma vroia intr-un "fel anume", desi eu il consideram prieten si sfatuitor... Am ramas prieteni.
La interval de 2 zile dupa conversatia mea cu vecinul meu, M. m-a sunat si m-a chemat in oras. M-am simtit in al 9-lea cer si totodata satisfacuta de rezultat. Inca nu intelegeam barbatii(nu ca i-as intelege acum), dar incepusem sa-mi fac o parere, ceea ce era de bine. In sfarsit, am iesit cu M., a fost ok, am platit eu deoarece vroiam sa mai existe si a 2-a iesire, cand urma sa plateasca el(denaturand putin stilul german, in care fiecare isi plateste si adaptandu-l la propriul stil, in care la o iesire plateste unul din parteneri, iar la urmatoarea intalnire plateste celalalt). Totul a fost ok, doar ca nu m-a mai sunat ulterior. Eram confuza deoarece intalnirea fusese una destul de reusita, inafara de faptul ca el se uita la meci in cafenea si eu ii povesteam chestiuni de viata, crezuri, idei etc. Amuzant,nu? Imi dadusem seama ca am fost prea serioasa, ca trebuia sa fiu mai pisicoasa, ca sa-i atrag atentia. Eram constienta ca ii plac genul acela de fete, dar eu nu vroiam sa fiu altfel decat simteam si daca el nu era dispus sa ma inteleaga, nu mai era nimic de facut. Ulterior mi-a spus ca a fost la o nunta si ca a intalnit ceva potentiala iubita, nu am inteles nici eu prea bine, dar am inteles ideea generala: avea prietena. "Minunat", mi-am zis si am renuntat.
Dupa vreun an, m-a sunat din nou... Nu-mi venea sa cred!! Dupa un an? "Minunat", gandeam din nou, dar mult mai ironic decat prima data. Se pare ca vroia sa ne revedem. Am facut ce nu am facut si ne-am intalnit, chiar cu cateva zile inainte sa merg in Grecia. A fost o intalnire pozitiva din toate punctele de vedere, dar dupa cum il stiam, mi-am dat seama ca nu e cu finalitate. Am fost int-o cafenea draguta, muzica buna si culmea, era meci din nou. De data asta mi-am propus sa-i distrag atentia, orice ar fi. Binenteles, am reusit. Ne-am sarutat, am vorbit. De data asta a fost mult mai deschis cu mine, mi-a povestit lucruri personale, a fost foarte dragutz, dar simteam ceva care era in neregula. Trebuia sa ne intalnim cu niste prieteni de-ai mei, dar eu mai vroiam sa stau cu el... Asa ca i-am sunat si le-am zis ca ajung mai tarziu la intalnirea cu ei, apoi am mers in parc cu M. Pe strada era mai reticent, mai sec, mai distantat, nu intelegeam de ce. Banuiam ca motivul era sa nu ne vada vreun cunoscut, nu am zis nimic, desi m-a deranjat. Cand am ajuns in parc, m-a luat de mana, m-a sarutat... M-a chemat la el. La aceasta propunere l-am refuzat frumos, dar eram totusi frustrata. De ce toti ma chemau la ei asa repede? Deja nu mai suportam invitatiile de genul acesta. Eu imi doream ceva serios... De ce nu reuseam sa am ceva serios cu cineva in acea perioada? Era ceva care ma enerva! Evident, nu i-am aratat ca m-a deranjat propunerea, de fapt am trecut peste, m-am prefacut ca totul ar fi in ordine, pentru a pastra seara si momentul.
Povestea continua cu plecarea mea in Grecia, la inceputul lui iulie, dar asta o sa povestesc altadata. Prin septembrie iar m-a accesat M., sa vada ce fac, sa-mi spuna ca o sa vina la Cluj in 2-3 saptamani, ca ar trebui sa ne intalnim, ca ii e dor de mine etc. Am fost draguta cu el, dar in mintea mea imi ziceam:"bullshit!". Stiam ca nu avea de gand sa ne intalnim, ca o sa intervina ceva, ca o sa-si faca o noua iubita pana ne vedem sau alt motiv si asa a si fost. Facultatea a inceput dar el nu a mai dat nici un semn. Vedeam ca e online, dar nu zicea nimic. Nici eu. Apoi iar m-a cautat, mi-a spus ca vara respectiva avusese multe lucruri pe cap, cu familia, cu afacerile, ca nu iesise cu nimeni, ca a fost singur tot timpul, ca nu a avut timp de nimic. Incercam sa-l cred, dar nu puteam. De ce avea impresia ca o sa cred toate "plangerile" lui, ca o sa-l compatimesc si o sa-l doresc? Inca il doream, dar intr-un mod foarte indiferent. De fapt nu credeam decat 10% din tot ce-mi zicea.
Binenteles ca am fost draguta, l-am compatimit, ca doar asta trebuia sa fac. Nu jucam teatru, dar nu vroiam sa fiu prea violenta, sau rea si sa-mi para rau. Binentels ca apoi iar nu a mai dat vreun semn de viata, pana acum cateva zile, cand mi-a spus ca ii e dor de mine, ca e foarte ocupat cu antrenamentele, cu facultatea si altele. De ce barbatii cauta mereu scuze? Eu nu i-am cerut sa imi dea explicatii. Daca nu-i pasa, atunci e ok, dar nu e nevoie sa se explice. Sau e confuz? Mda... Nu sunt singura femeie care s-a saturat de minciuni ieftine din partea barbatilor. Oare ei cred ce spun? Oare nu-si dau seama ca mint? Sau poate sunt atat de copii incat incep chiar ei sa creada propriile minciuni, desi daca s-ar auzi, probabil si-ar da seama ca sunt ridicoli.
Acest subiect ma face sa ma gandesc....si sa ma gandesc.... Evident ca M. nu mai are credibilitate in fata mea, dar o sa incerc sa fiu draguta. Data viitoare cand o sa ii fie dor de mine nu o sa mai am eu timp, din pacate. Femeile sunt dispuse sa treaca peste foarte multe, sa faca compromisuri pentru ca sa fie bine in ceea ce-i priveste pe barbati, dar cred ca nu e bine. Ca sa inchei intr-o aura de optimism, fetelor, eu zic ca meritam mai mult de atat!